this business of songwriting

ca tot omu' cu preocupări lăudabile, am dat ieri pe la gaudeamus. aceeaşi larmă, aceeaşi căldură sufocantă, acelaşi ceva îmbătător în aer care-ţi îngreunează sarcina de a-ţi croi drum printre ceilalţi care, la fel de toropiţi, în echilibru precar, îşi croiesc drum pe lângă tine, printre standuri şi cutii, cărţi, cărţi, cărţi. cărţi colorate şi strălucioase, cărţi care-ţi frâng inima ca o curvă de lux unui cerşetor. beletristică, filosofie, critică literară, gramatici, reţete culinare. cărţi de care n-avem bani. penguin classics la reducere să trăiască.

.

şi, pe un raft al cărtureştilor, cea mai cea din ele toate: "this business of songwriting - you CAN write hit songs!". why thanks for the encouragement. o, de-aş avea şase sute de mii să-mi cumpăr devenirea. şi totuşi. nu mă îndoiesc că experienţa omului care a scris cartea respectivă depăşeşte experienţa mea de vreo cinci anişori de lălăit din burtă şi mâzgălit, tăiat, retuşat, aruncat, reciclat. dar nu vreau să ştiu ce scrie acolo. vreau să plutesc în ignoranţă, as hit songs are not my primary goal. am depăşit, slavă domnului, faza eroismului underground, în care mă vedeam zdrăngănind într-o bodegă tot restul zilelor, ţinând piept vicisitudinilor unei vieţi austere de amorul artei. dar de aici şi până la a mă apuca să învăţ cum să scriu hitul care o va reabilita pe britney e cale destul de lungă încât să fiu liniştită că n-am s-o bat.

.

multe cântece proaste am scris la viaţa mea. sute şi sute de cântecele stângace şi fără substanţă cărora, privind în urmă, le neg de-a dreptul dreptul la existenţă. cât despre alea la care ţin, zău nu ştiu cum le-ar părea celor "avizaţi". sunt aşa obsedată de formă că de multe ori pieptăn conţinutul până cheleşte. sunt aşa obsedată de perfecţiune că ea se sperie şi fuge. cum, necum, ajung la un terci pitoresc de influenţe, a cărui structură numai eu o înţeleg. dar am învăţat să recunosc simptomele care mă anunţă că am scris un cântec bun. când mă satisface atmosfera; când melodia canalizează iemoţia şi nu stă într-un loc; când sunt visceral de sinceră dar sună jucăuş; când sunt inuman de calculată dar sună uman; când spun ceva şi prin cuvinte şi prin pauze, fără o silabă în plus; când, după trezeci de minute sau trei luni, versurile se leagă cum am vrut; cînd mă trezesc behăindu-l cu o plăcere nebună prin duş. când simt că am prelucrat fructuos what was, vorba lu yorkie, "beamed to me", că am dat ideii care mi-a picat din cerul inspiraţiei o interpretare demnă de ea. când simt o bucurie soră cu cea de a fi născut un copil întreg, sănătos şi cu ochi inteligenţi. atunci am scris un cântec bun. ăsta mi-e songwriting businessu' şi cui nu-i place să n-asculte.

.

work in progress.